|
|
||
|
Vezi și:ERIZIPEL,
RAR,
NEGRU,
TOM,
SUBTIL,
PERFECT,
VENERABIL,
DIAPAZON,
STÂNGACI,
CERNE,
OARĂ
... Mai multe din DEX...
CEL MAI ADESEA - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI ADESEARezultatele 1 - 10 din aproximativ 187 pentru CEL MAI ADESEA. Petre Ispirescu - Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat ... să nu fie așa! El nu se uita nici în dreapta, nici în stânga, mergea cu vitele la pășune și treaba ieșea din mâna lui mai cu asupra decât din ale celorlalți argați. Nu știu ce făcea el, ce dregea, că vacile pe cari le păștea el erau mai frumoase decât ale celorlalți argați. Ele dădeau mai mult lapte decât cele ale altor argați, fiindcă pe unde le ducea el pășunea era mai cu gust și mai îndestulătoare. Pe unde călca piciorul lui se cunoștea, fiindcă și ierburile se înveseleau. Pasămite se născuse în ceas bun și era ursit să ajungă ceva ... Da pentru ce, băiete, să ieși de la mine? Au doară nu te mulțumești de simbria ce-ți dau? Au mâncare n-ai destulă? Ia, mai bine șezi la mine, și eu voi căta săÂți dau o fată bună din sat, cu nițică zestricică, să te mai ajut și eu cu ce m-o lăsa inima, să-ți faci și tu rost aici ca toți megiașii, nu mai hoinări prin a lume, ca să nu ajungi fără nici un căpătâi, ca vai de lume. - Ba, de mulțumit, sunt mulțumit de d ... Petre Ispirescu - Prâslea cel voinic și merele de aur ... vedea înflorind, crescând și pârguindu-se, venea oarecine noaptea și le fura, tocmai când erau să se coacă. Toți paznicii din toată împărăția și cei mai aleși ostași, pe care îi pusese împăratul să pândească, n-au putut să prinză pe hoți. În cele mai de pe urmă, veni fiul cel mai mare al împăratului și-i zise: - Tată, am crescut în palaturile tale, m-am plimbat prin astă grădină de atâtea ori și am văzut roade ... lăsat netăiat. Prâslea se ducea adesea prin grădină, da ocol mărului și tot plănuia. În sfârșit, merele începură a se pârgui. Atunci fiul cel mai mic al împăratului zise: - Tată, iată a sosit timpul; mă duc să pândesc și eu. - Du-te, zise împăratul; dară negreșit că și ... gătiră. Le așezară, și se lăsă fratele cel mare. - Dară, zise el, când voi scutura frânghia, să mă scoateți afară. Așa și făcură. După fratele cel mare se coborî cel mijlociu și făcu și el ca cel dintâi, atâta numai că se lăsă ceva mai în jos. - Acum e rândul meu să mă las în prăpastie, zise Prâslea, văzând că frații cei mari se codesc; când voi mișca frânghia, voi ... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ioan Vodă cel Cumplit ... II-A EDIȚIUNE Sunt acum aproape 30 de ani, la 1864, în casele lui Mircousch din Piața Teatrului, am scris pe Ioan-vodă cel Cumplit. Eram tânăr și scriam așa cum nu mai sunt în stare de a scrie astăzi: dar tocmai de aceea, reproducând lucrarea mea de atunci, o las cum a fost ... quae nihil significant attexuntur; solo enim vomere terra proscinditur, sed ut hoc fieri possit, etiam caetera aratri membra sunt necessaria. În favoarea punctului principal se mai anină câte ceva accesoriu, precum toate părțile plugului sunt neapărate, deși numai fierul cel lung servește a brăzdui pământul. 1. Guizot, în studiul său asupra lui Shakespeare, începe povestirea prin o lungă digresiune despre Adam și Eva ... apoi a înțelege acea mică parte din ea care ne preocupă în specie. 2. Spania ajunsese pentru o clipă a fi statul cel mai puternic de pe continentul european. Sub sceptrul monarcului de la Madrid se grupaseră toate provinciele mauresce, castilane și aragoneze, Portugalia, Sicilia, Sardinia, Neapole, Neerlandele și ... Polonia moda hainelor scurte și a danțurilor pariziene: atâta! 6. Moscovia era o imensă pădure prin care sălta o fiară sălbatică, numită Ivan ... Petre Ispirescu - Băiatul cel bubos și ghigorțul ... Petre Ispirescu - Băiatul cel bubos şi ghigorţul Băiatul cel bubos și ghigorțul de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un băiat. El, de la nașterea ... nu avea așa palat bogat și împodobit cu de toate frumusețile lumei. Atâta numai, că butia ajunsese la mare, și acest palat acolo se înființă. Mai gândi o dată băiatul cel bubos la ghigorț și dori ca palatul să se strămute întrÂo pădure. Dorința lui se împlini numat cât te ștergi la ochi. Dar așa ... fie mustrat de o proptea. Și, tot strângând pumnii și dinții de necaz, se plimba de colo până colo pe dinaintea porții, ca să se mai răcorească nițel și să-și astâmpere necazul. Bubosul văzu de pe fereastră că tot umblă pe dinaintea porții niște oameni, lucru ce nu mai văzuse el de când intrase în butie, coborî scara palatului și veni la poartă de pofti pe acești călători înăuntru și-i ospătă ca pe ... învăță a face o luntre, cu care se plimba pe apă. El lua oameni cu dânsul în luntre, cu care se învăța la mânat. Mai ... Garabet Ibrăileanu - Omul - o celulă a organismului numit societate ... triumful binelui. Aceștia sunt oameni ,,luptători"'. 3. ,,Multe dureri-s, puține plăceri", a zis marele nostru poet, repetând o melancolică banalitate. Și încă mai puține sunt plăcerile pe care i le pricinuiește omului tovărășia aproapelui său, căci fiecare om e o lume deosebită, cu ambițiile și, mai cu seamă, cu egoismul ei... Nu în relațiile personale pune omul ce are mai bun, căci, în ciocnirea dintre suflete, ce are mai bun se duce, adesea, ofensat în fundul cel mai adânc al ființei sale... Și, de aceea, nu poate fi o legătură mai curată și mai durabilă, decât... de la distanță, -- aceea care se stabilește între cititor și un scriitor, mai cu seamă când acesta e un scriitor de idei, când, adică, pune în opera sa ceea ce este mai curat, mai înalt și mai dezinteresat, și mai cu seamă când acel scriitor este un analist al vieții, căci nimic nu consolează mai mult de durerea vieții decât contemplarea ei obiectivă, sub specie aeternitatis . 4. Omul [...] din pricina tendinței de adaptare, caută veșnic să ajungă la o împăcare ... intelectuală. Netoleranța este strâns legată de pornirea bestială de agresiune. Netoleranța este atitudinea gorilei feroce care a parvenit să vorbească. Toleranța este produsul ... ... ca de tipar și roșii... Ce căta el în acea carte? Adesea nimerea între foi zăloage de mătase cadrilată ori verde, acolo-și oprea privirea mai multă vreme, apoi iar întorcea și scria cifre pe o hârtie, însă bisericește — adică cu slove; o tăcere adâncă era în cămară și numai ... fost creat înaintea soarelui, zicea el. Tocmai așa cum un ceasornic ar face și pune pe rând toate rotițele și pana ceasornicului, așa D-zeu mai întâi pământul l-a făcut ca o roată neînsemnată și după aceea abia a făcut roata cea mare și, mijlocul sistemei ... om tânăr de care se lipise ideile Apusului, el se simțea lovit de o lume cu totului nouă în toate ale ei, o lume nu mai bună, nu mai frumoasă, dar cu totului alta. Și ceea ce-l jena mai mult era că această lume contrazicea în curentul ei curentului aceluia pe care el și-l pusese ca ținta istoriei omenești. El citise încă-n ... el, dacă el l-ar fi presupus înainte de a întreba cartea lui, atunci desigur că ar fi știut să puie sensul tocmai cel voit fără să știe în spusele obscure a Sibilei lui, astfel însă, Alphonse de Lamartine - Poetul murind ... moartea, când nunta celebrând Și eu fui ca arama prin flăcări lămurită, Bătură-ntr-al meu suflet și patimi, și ursită, Și scoaseră-mpreună acordul cel mai sfânt. Astfel în cursul nopții o arp-eoliană Și-amestecă cu unda plânsoarea-aeriană, Și singură răsună când suflă un zefir. Uimit stă călătorul, și ... a mea arpă de lacrimi fu stropită; Plânsoarea însă este o rouă fericită, Și inima e jună sub cerul seninos. Flaconul când se sparge miros mai mult răsfiră; Să nu calci în picioare balsamul, că respiră Și împrejur răspânde profum mai copios. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar timpul? Nu mai este. Dar gloria? Ce-mi pasă D-ast eho d-un van sunet ce secolii străpasă Și jucărie lumii întotdaun-a stat? Voi ... a lui valuri înalță și coboară Această căzătură, și-n fine o doboară În al uitării negru și destructor abis. Arunc și eu un nume mai mult p-astă tempestă În voia întâmplării ferice ori funestă. Și-n ce-aș fi oar' mai mare? în ce mai glorios? Când lebăda s-avântă spre ceruri p-a ei cale, Mai Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind ... moartea, când nunta celebrând Și eu fui ca arama prin flăcări lămurită, Bătură-ntr-al meu suflet și patimi, și ursită, Și scoaseră-mpreună acordul cel mai sfânt. Astfel în cursul nopții o arp-eoliană Și-amestecă cu unda plânsoarea-aeriană, Și singură răsună când suflă un zefir. Uimit stă călătorul, și ... a mea arpă de lacrimi fu stropită; Plânsoarea însă este o rouă fericită, Și inima e jună sub cerul seninos. Flaconul când se sparge miros mai mult răsfiră; Să nu calci în picioare balsamul, că respiră Și împrejur răspânde profum mai copios. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar timpul? Nu mai este. Dar gloria? Ce-mi pasă D-ast eho d-un van sunet ce secolii străpasă Și jucărie lumii întotdaun-a stat? Voi ... a lui valuri înalță și coboară Această căzătură, și-n fine o doboară În al uitării negru și destructor abis. Arunc și eu un nume mai mult p-astă tempestă În voia întâmplării ferice ori funestă. Și-n ce-aș fi oar' mai mare? în ce mai glorios? Când lebăda s-avântă spre ceruri p-a ei cale, Mai Ion Luca Caragiale - Un incident de senzație ... germani să meargă să se-nchine la un veșmânt! Cea mai mare parte dintre acești pelerini sunt din clasa sărmană, ignoranți, tâmpiți, superstițioși și foarte adesea cu desăvârșire degenerați... Și iată-i că deodată își părăsesc munca pământului, meseriile, necazurile căminului lor sărac, grija de copii, și dau năvală la Trier ... omenească! Și pentru asta, nenorociții, ca să facă și drumuri și daruri clerului, trebuie, după ce că n-au cu ce se hrăni, să se mai împrumute cu camătă. Adesea cerșesc pe drum și se-ntorc la vatra lor, rupți de oboseală, bolnavi, stinși de foame și mai săraci ca totdeuna, după ce și-au lăsat a din urmă lăscaie la cutia făcătoare de minuni... ...La acestea se mai adaugă și alte pagube morale... Câte femei și fete nu-și pierd curăția lor în aceste pelerinajuri, și apoi vai de fericirea și de pacea ... o fi cea pe care-n adevăr a purtat-o mântuitorul suind spre Golgota." Firește că părintele Ronge, dacă trăia cu trei veacuri mai-nainte, ori n-ar fi-ndrăznit să meargă atât de departe cu patriotismul lui german, ori, dacă-ndrăznea, s-ar fi ars, ca atâția alții ... Nicolae Filimon - Despre noua trupă italiană ... mărturisi că, prin formarea acestei trupe îndoite, a dat dovezi evidente că cunoaște prea bine iconomia sau comerțiul teatral. Toți aceia ce merg adesea la teatru italian au cunoscut foarte bine că mai toate operile ce compune repertoriul nostru modern sunt bazate mai mult pe vocea de soprano și pe cea de bariton. Chiar maestrul Verdi, ale cărui opere se reprezintă mai adesea pe teatrele melodramatice din Europa, cunoscînd cît de anevoie este a găsi bași profunzi și contralto cu vocea bine condiționată, ca să poată ... avem mare drept a cere, ca să ne pre-noiască repertoriul, căci cel de astăzi s-a învechit atît încît nu mai deșteaptă curiozitatea publicului. Cerem iar ca acele patru opere noi ce se obligă prin contractul încheiat cu guvernul a le reprezenta în cursul ... și împlinească misiunea sa cu fidelitate. Corul are necesitate de o reformă radicală, atît în instrucțiune, cît și în personal. Iluminarea teatrului cerem să fie mai bine îngrijită, încălzirea pe timpul iernii să nu mai fie, ca pînă acum, contrarie temperaturii, iar manipularea decorațiunilor să se opereze cu ... Ion Luca Caragiale - Istoria unei epigrafe ... i prezintă curtea. Ce suavă liniște domestică: servitoarea cumpărase o saca de apă. Sacagiul o deșerta în putină. Ce privire fericită ! D. Boliac se simțea mai bine aspirând acea simplicitate pacifică, care părea a fi un balsam calmant pentru înima lui muncită. În două minute sacagiul deșertă sacaua, își ... van însă lovea cu biciul pe spinarea gloabei; gloaba nu putea porni; era ocupată cu afaceri intime. D. Boliac privea scena sacagiului și gloabei cu cel mai mare interes. Secretarul, asteptând dictarea, adormise. Sacagiul, pierzându-și răbdarea, întoarce biciul d'a'ndoasele și 'ncepe a croi spinarea animalului ... pe ușă făcându-și cruce. Și când ar sta cineva să cugete la cauza care a stimulat inspirațiunea d-lui Boliac !... Ei, domnilor ! adesea efectele cele mai mari provin din cauzele cel mai Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEL MAI ADESEARezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru CEL MAI ADESEA. ... erizipele , s . n . Boală infecțioasă și contagioasă datorită unui streptococ , care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni delimitate a pielii , localizată cel mai adesea ... s . f . I. Adj . 1. Care , într - un șir de lucruri sau de ființe de același fel , se află față de celelalte la o distanță mai mare decât cea obișnuită . 2. ( Despre un întreg ) Care are elementele componente mai depărtate unele de altele decât de obicei . Pânză rară . 3. ( Adesea adverbial ) Care se petrece , se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într - un timp mai lung decât cel obișnuit ; care se desfășoară într - un ritm lent . 4. ( Adesea adverbial ) Care este puțin numeros , care se găsește numai în puține locuri sau apare la intervale mai depărtate . 5. Distins , ales , scump , prețios ( prin faptul că nu se întâlnește prea des ) , superior ( ca merit sau ca valoare ) . II. S . f . ( Reg . ) Un ... ... NÉGRU , NEÁGRĂ , negri , - e , adj . , s . n . , s . m . I. Adj . 1. ( Despre obiecte , ființe etc . ) Care nu reflectă lumina , care are culoarea cea mai închisă ; de culoarea funinginii , a cărbunelui ; ( despre culori ) ca funinginea , ca penele corbului , cu cea mai închisă nuanță . 2. ( Adesea fig . ) Lipsit de lumină , cufundat în întuneric ; întunecat , obscur . 3. Fig . Rău ( la inimă ) , crud , hain . II. 1. S . n . Culoarea unui corp care nu ... ... TOM , tomuri , s . n . Fiecare dintre părțile unei lucrări , ale unei opere de proporții mai întinse , formând adesea o unitate independentă și purtând , de cele mai ... SUBTÍL , - Ă , subtili , - e , adj . 1. ( Despre oameni și despre însușirile , manifestările lor ; adesea adverbial ) Care sesizează , pătrunde cele mai mici amănunte , care poate face distincțiile cele mai fine ; ager , pătrunzător , perspicace , fin . 2. Care se descoperă numai printr - o cercetare atentă , amănunțită ; greu de distins , de recunoscut , de sesizat . 3. ( Rar ) Foarte ... ... PERFÉCT , - Ă , perfecți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute ; desăvârșit . 2. ( Adesea ... VENERÁBIL , - Ă , venerabili , - e , adj . ( Adesea substantivat ) Care inspiră cel mai ... care vibrează la lovire , emițând de obicei nota muzicală " la " și servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral . 2. ( Adesea fig . ) Totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omenească sau un instrument muzical , de la sunetul cel mai jos până la cel mai ... STÂNGÁCI , - CE , stângaci , - ce , adj . 1. ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care lucrează , scrie etc . mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă . 2. Fig . Lipsit de îndemânare , de abilitate ; lipsit de siguranță , de suplețe în mișcări , în exprimare , în ... ... CÉRNE , cern , vb . III . 1. Tranz . ( Adesea fig . ) A trece un material prin sită sau prin ciur , pentru a alege sau pentru a separa granulele mai ... ... un num . ord . sau un echivalent al lui ) Timpul sau momentul în care are loc un fapt . 2. ( La pl . ; folosit la formarea numeralului adverbial , adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decât cel Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||